Get Adobe Flash player

 

Bun venit în Muntenegru!

Declaraţie despre statul ecologic Muntenegru

Noi, deputaţii din cadrul Parla-mentului Republicii Muntene-gru, suntem conştienţi că, din cauza punerii în pericol a naturii, apărarea identităţii spaţiului în care trăim şi ne desfăşurăm activitatea a devenit ocupaţia noastră prioritară. >>>

Harta Republicii Muntenegru

 Harta detaliată: >>>

Date generale despre Republica Muntenegru


Prin aşezare, Muntenegrul aparţine Mediteranei meridionale, respectiv Europei de Sud. La sud-est se învecinează cu Albania, iar în sud Marea Adriatică îl desparte de Italia. În nord se învecinează cu Croaţia,  Bosnia şi Herțegovina  >>>

Muntenegru, o ţară de basm, o ţară de vis? Nu, nu e literatură. Este vorba de adevărata realitate. Cel care va călca măcar şi o singură dată pe aceste meleaguri va rămâne pentru întotdeauna îndrăgostit de peisajele şi oamenii acestei mici republici europene. Turismul muntenegrean oferă soluţii şi pentru cele mai rafinate gusturi şi pretenţii în materie de divertisment, de la senzaţiile tari pe cele mai înalte vârfuri de munte şi un periplu cu pluta prin cel de-al doilea canion al lumii şi până la liniştea patriarhală ce ţi-o pot oferi doar mănăstirile. Amatorii de înot vor găsi aici plaje dintre cele mai diverse, de la nisipul cel mai fin de la Ulcinij şi până la stâncile de la Plavi Horizont. O incursiune în istoria Muntenegrului poate începe la Cetinje, odinioară cetatea de scaun a acestui prim stat independent din Balcani, şi se poate termina la Mausoleul lui Njegoš.
 Muntenegru, o ţară de basm, o ţară de vis! Nu, nu este un banal joc de cuvinte, menit a vă stârni imaginaţia. Este purul adevăr. Pentru noi, cei care, până la ultimul sezon estival, cel din vara lui 1989, nu am putut vedea decât ţărmul românesc al Mării Negre, eventual, pentru o zi, şi cel bulgăresc, litoralul muntenegrean este, într-adevăr, un tărâm de poveste.
Întâi şi întâi, drumul. Evident, nu cel mai rapid şi cel mai scurt, cu avionul de la Timişoara, Belgrad sau Budapesta, unde nu se pot vedea decât... crestele norilor şi mici insule de pământ, ci cu autoturismul , microbuzul sau autocarul, de la Timişoara (ca punct de pornire), pe la punctul de trecere a frontierei Moraviţa (Timiş)-Vatin (Serbia).
Traseul pare familiar între Vatin, apoi Vârşeţ (Vršac) şi Pančevo, localităţi din Banatul sârbesc. Însă cum şoferii preferă să plece din Timişoara după miezul nopţii, nu veţi vedea prea multe. Poate doar până la graniţa cu Serbia. Locaităţile româneşti sunt feeric luminate. La Moraviţa, la aşa-numita vamă, dacă veţi da peste vreun autobuz-două cu numere de România, înarmaţi-vă cu răbdare. Va dura cel puţin o jumătate de ceas. Vama încă nu e dotată cu tehnică digitală de ultimă oră, chiar dacă am intrat în NATO şi aspirăm la Uniunea Europeană. Oricum, veţi observa totuşi o anumită schimbare de comportament atât la poliţiştii de frontieră, cât şi la vameşi. Dacă nu veţi face vreo haltă la duty-free-urile dintre cele două state, de vama sârbească veţi scăpa ceva mai rapid. Chiar dacă sârbii par ceva mai încruntaţi. Zice-se că ar fi cei aduşi de prin fostele zone de conflict, ceva mai supăraţi pe viaţă şi pe străini. În context, un comportament relativ de înţeles. Cine-i poate cel mai bine înţelege dacă nu românii, obişnuiţi cu totalitarismul miliţienilor şi al vameşilor români de până nu de mult.
Va urma drumul spre Belgrad. Localităţile sârbeşti sunt ceva mai „româneşti“. Cu mult mai puţine becuri electrice pe strada principală. Dar, după Vârşeţ veţi observa că drumul se europenizează. Adică se lucrează deja  de zor la viitoarea autostradă Timişoara-Belgrad. Potrivit obiceiului (vezi Vama Cenad-Kiszombor), noi vom începe autostrada abia atunci când partea cealaltă va fi deja gata.
Dacă şoferul (şoferii, e normal să fie doi pentru un asemenea drum de cel puţin 780 km între Timişoara şi Budva, prin Cetinje, adică vreo 16-17 ceasuri de mers), cunoaşte Belgradul, veţi scăpa repede şi uşor, fiindcă, noaptea, drumul e mai omenesc prin capitala Serbiei. Altfel, e o adevărată junglă urbană mai ales pentru şoferii de ocazie.
Zorii zilei vă vor prinde undeva pe şoseaua internaţională Belgrad-Čačak. Imediat după Belgrad veţi intra într-o zonă colinară, apoi întreg drumul va fi marcat de înălţimi semeţe, culminând cu prăpăstiosul Canion Tara (al doilea ca mărime din lume după Colorado), cu până la 1 300 m adâncime (sau înălţime, în funcţie de cum socotiţi) şi, respectiv, Morača. Nu vă miraţi că nu prea există tăbliţe rutiere cu denumirea localităţii. Încă nu şi-au revenit după războiul nedeclarat din 1999. Curbele vor fi prietenoase doar atunci când veţi reuşi să depăşiţi vreun TIR leneş, aflat în urcare sau în coborâre. Cei care se vor afla pe scaunele din stânga autocarului vor putea urmări peisajele fascinante ale canioanelor, dar şi calea ferată ce vede, doar din când în când, lumina zilei.
Mare atenţie la radare. Vor fi la tot pasul. Iar dacă sunteţi opriţi, e de preferat să plătiţi, fără comentarii, atâta cât vă... traduce poliţistul. Adică mai puţin decât vă spune şi exact cât e scris pe bancnota pe care vi-o arată. Ar fi culmea să mai şi cereţi vreo chitanţă. Asta în cazul când mai vreţi să vedeţi ţara vecină şi prietenă. Oricum, poliţiştii noştri şi ai lor sunt... fraţi. State în state. Prind probabil bine schimburile de experienţă.
Čačak, Užice (fost Titovo Užice), Čajetina, Bistrica, Prijepolje şi Brodarevo sunt ultimele localităţi din Republica Serbia. Între Bistrica şi Bjelo Polje, în Muntenegru, veţi merge pe malul râului Lim. Între Brodarevo şi Bjelo Polje se află graniţa dintre Serbia şi Muntenegru. Graniţă cu poliţişti şi vameşi. Vă vor opri, fiindcă aveţi la maşină număr străin. Trecuţi pe euro, muntenegrenii îşi fac piaţa de lucruri strict necesare în sora Serbie. Deoarece e mai ieftin. Aşa cum, pe vremea bombardamentelor de până prin 1999, îşi făceau rost de combustibil inclusiv de prin Albania. Altfel, sunt chitiţi să-şi ia adio de la Serbia. Închipuiţi-vă o Dobroge ce se vrea republică şi veţi avea dimensiunea aproximativă a situaţiei din actuala Uniune statală Serbia şi Munenegru... Vox populi, vox dei?! Poate o fi Uniunea Europeană mai aproape decât S.U.A…
De la graniţă şi până la Podgorica (fostul Titograd) mai aveţi vreo 110 km. În aparenţă, o nimica toată. La Mojkovac veţi intra în Canionul Tara. Înainte de a ajunge la Kolašin, veţi vedea în stânga drumul spre Parcul Naţional Biogradska Gora, cu Munţii Bjelasica (2139 m). Apoi, la 19 km de Kolašin, la Mioska, veţi pătrunde în Canionul Morača, de care veţi scăpa undeva înainte de Bioče, unde veţi pătrunde în Depresiunea Podgorica. Ajunşi în capitala Muntenegrului, Podgorica, nu vă miraţi dacă vreun cerşetor de prin intersecţiile oraşului vă va înjura pe româneşte. Sunt ai noştri, plecaţi la „muncă“ în Muntenegru.
Dacă şoferul dumneavoastră decide să aleagă un drum mai economic, adică prin Cetinje, fosta cetate de scaun a Muntenegrului, veţi pierde splendida panoramă a Lacului Skadar (drumul prin Virpazar), un adevărat rai pentru pescari.
Varianta prin Virpazar spre Petrovac vă va oferi prilejul unei noi ascensiuni prin munţii negri ai Muntenegrului. Pe când varianta prin Cetinje vă poate favoriza o întâlnire cu istoria Muntenegrului, cea de la Cetinje. De la Cetinje, pe dreapta, privirea vă va conduce la Lovčen, unde se găseşte mausoleul vlădicăi Njegoš, aflat la o altitudine de 1749 m.
De Budva nu vă mai despart decât vreo 28 de kilometri, dar, după atâtea ore de mers, sunt şi cei mai grei. Însă, o dată ajunşi aproape de capătul drumului, veţi exclama„Marea!“ Nu, nu e Marea Neagră! E Marea Adriatică, văzută din munţii negri ai Muntenegrului. Privită de sus, de la sute de metri altitudine. În funcţie de curbă, veţi putea admira salba de staţiuni de pe malul muntenegrean al Adriaticii, spre sud, spre Ulcinij, sau spre nord, spre Herceg Novi. Vă va dispare toată oboseala drumului. Micile probleme întâmpinate la cazare (timp, realităţi nu neapărat conforme cu aşteptările, adică un apartament cu vedere spre continent şi nu spre mare) vor fi anihilate de o scurtă vizită în Oraşul Vechi (Stari Grad) Budva, cu viaţa lui de noapte, cu sutele de cafenele şi terase, cu zecile de mii de turişti, cu oferta pentru viaţa de noapte, este Capitala litoralului muntenegrean. Aţi ajuns la marea din poveste, limpede precum cristalul. Marea de lângă munţii cei înalţi, cu creste albe până-n iulie. Plaje pentru toate gusturile: de la nisipul cel mai fin de la Ulcinij şi până la plaja de pietriş sau stâncă de oriunde. De la plaja pentru nudişti de la Ada Bojana şi până la piscinele de sute de euro pe noapte de la Sveti Stefan. Un litoral pentru românii dornici de servicii excelente la tarife româneşti. Pentru românii dornici de soare, nudism, călărie, ski nautic, rafting, mountain bike şi deltaplanorism şi până la cei dornici de linişte, pescuit, excursii religioase şi culturale. Un litoral pentru toate buzunarele. Litoralul alb al Muntelui Negru, Muntenegrul.
 
Duşan Baiski
Your rating: None Average: 8.3 (7 votes)

Etno parc Terzića Avlija

Etno parcul Terzića Avlija - Zlakusa - Serbia

Imagini aleatoare

Njeguši - biserică

Contor

  • Site Counter: 18,679
  • Published Nodes: 169
  • Since: 2016-07-19 20:22:22
  • Visitors:
    • Today: 4
    • This week: 5
    • This month: 53
    • This year: 238